Psiholog Delia Aldescu

.V-aţi gândit vreodată că cea mai nemiloasă temniţă estepropria minte; că sinele nostru real este închis în interior, într-o cuşcă deoase cu picturi de sânge; că cei mai înverşunaţi duşmani ne sunt propriilegânduri; că boala de care ne moare sufletul este propriul orgoliu; ca iadul celmai întunecat zace în aşteptările pe care le avem de la cei dragi; că frigulcel mai adânc se naşte din incapacitatea de a iubi necondiţionat?

Cabinetul doctorului Delia Aldescu ofera urmatoareleservicii:

Terapie de familie sicuplu:

Terapia de familie este o formă de psihoterapie care aduceîmpreună membrii unei familii pentru a rezolva problemele pe care ei le au încomun. Este o terapie bazată pe credinţa că familiile sunt cea mai puternicăresursă a indivizilor în încercarea de a face faţa cu succes celor mai multedificultăţi de ordin psihologic, medical, social. Un lucru care tinde să aparăfoarte des în discuţiile noastre privind viaţa de familie este sentimentul deneîmplinire care provine din faptul de a face parte dintr-o familie nefericităşi a fi incapabil de a o ajuta.

Putem privi psihoterapia ca o întreprindere privată iarcabinetul de consultaţii ca un loc de vindecare, un sanctuar, un refugiu dinlumea problematică şi creatoare de probleme. Îngropaţi în iubire şi muncă,incapabili să-şi gasescă liniştea şi alinarea în altă parte, adulţii vin laterapie să-şi gasescă satisfacţiile şi înţelesurile pierdute. Părinţiiîngrijoraţi de proasta comportare a copiilor lor, de timiditatea lor sau delipsa de realizări, îi trimit la terapie pentru orientare şi găsirea uneidirecţii. Psihoterapia înlocuieşte în multe feluri rolul familiei în rezolvareaproblemelor vieţii de zi cu zi.

Este tentant să separăm pacienţii de familiile lor ca penişte naivi şi încăpăţânaţi, să excludem familia de dragul de a ajuta pacientulsă se simtă în siguranţă să exploreze întreaga gamă a gândurilor şisentimentelor lor. Freud descoperise faptul că, pe măsură ce pacienţii luiştiau mai puţine lucruri despre terapeut, cu atât mai mult pacienţii reacţionaufaţă de terapeut ca şi când ar fi una din figurile semnificative a familiilorlor. Carl Rogers considera de asemenea că problemele psihologice îşi auoriginea în interacţiunile distructive din primii ani de viaţă. Lăsaţi de capulnostru, vom avea tendinţa să ne urmăm propriul nostru interes.

Explorăm şi învăţăm pentru că suntem curioşi şi inteligenţi;ne jucăm şi facem exerciţii pentru că avem corpuri puternice; şi pentru că a fiîmpreună cu alţi oameni ne aduce bucurie, suntem deschişi, iubitori şiafectivi. Din nefericire, instinctul nostru sănătos de actualizare devinesubjugat tânjirii noastre după aprobare. Învăţăm să facem ceea ce credem căceilalţi vor, chiar dacă nu este cel mai bun lucru pentru noi. Treptat,conflictul dintre împlinirea de sine şi nevoia de aprobare conduce la negareaşi distorsionarea determinărilor şi sentimentelor noastre interne. Ne înghiţimfuria, ne înăbuşim exuberanţa şi ne îngropăm vieţile sub un munte de aşteptări.

Terapia de familie crede că forţele dominante din vieţilenoastre sunt localizate în afara noastră, în familie. Atunci când organizareafamiliei este transformată viaţa fiecărui individ se schimbă. Problemeleadecvate pentru terapia de familie sunt cele legate de copii (care trebuieindiferent de ceea ce se întâmplă în timpul terapiei, să se întoarcă acasă subinfluenţa părinţilor), plângeri despre căsătorie sau alte relaţii intime,certuri familiale şi alte simptome care se dezvoltă la individ în timpul uneitranzacţii familiale majore.

Terapia individuală poate fi folositoare în special atuncicând oamenii identifică ceva despre ei însuşi, pe care ei au încercat dinrăsputeri să-l schimbe, în timp ce mediul lor social pare stabil. Examinândviaţa în particular, departe de relaţiile cu probleme, nimeni nu ar trebui săcreadă că se poate împlini singur, izolat de ceilalţi oameni, din viaţa lor.Mulţi recunoaştem influenţa persoanelor intime, în special ca obligaţii şiconstrângeri, dar este greu să vedem că suntem prinşi într-o reţea de relaţii,că suntem parte a ceva mai larg decât noi înşine.

Acesta este momentul pentru psihoterapie.

 

Consilierepsihologica:

 

Fiecare dintre noi avem nevoie de o altă persoană pe care săo iubim şi care să ne iubească. Este o nevoie fundamentală, iar o dată ce esteîmplinită, atingem o stare de echilibru, de bine interior şi de fericire carenu se compară cu nici o altă stare. Nu suntem însă întotdeauna pregătiţi nicisă iubim şi nici să fim iubiţi. De multe ori, nici nu ştim ce înseamnă acestlucru, chiar dacă întâlnim persoana care ne răvăşeşte sufletul şi mintea însensul cel mai plăcut cu putinţă.

Ne hotărâm să rămânem împreună, dar curând constatăm călucrurile nu merg atât de bine pe cât ne-am aşteptat, iar sentimentele uneorinu sunt de ajuns pentru a face acea stare de echilibru să persiste. Alteoridificultăţile din cuplu apar mult mai târziu, când tabloul marital s-aîmbogăţit: copii, socrii, prieteni comuni. Şi apar întrebări: „Este oare EL celcare mi se potriveşte?”, „E posibil ca iubirea de altădată pentru EA săreînvie?”, „Nu pot să stau cu EL/EA, dar nici fără EL/EA; oare ce să fac?” sau„Ce se întâmplă de nu mai comunicăm, de nu ne mai înţelegem?”. Sunt multeastfel de întrebări care vuiesc prin noi căutându-şi răspunsurile, stârnind unamalgam de suferinţă, deznădejde, iubire şi speranţă. Iar răspunsurile nu aparuşor şi nici de la sine.

În astfel de momente de cumpănă, de confuzie şi tensiuni,când atmosfera din cuplu pare stranie şi de neînţeles, o soluţie potrivită şidătătoare de speranţă este consultarea unui consilier marital. Deşi pentrumulţi pare ciudat ca cineva din afara cuplului să intervină în „problemeleintime”, acest lucru este cel mai benefic cu putinţă. Numai cineva dinexterior, cu totul obiectiv şi cu o pregătire specială poate ajuta eficient,iar de multe ori timpul în care se şi văd rezultatele benefice este foartescurt, 6-8 întâlniri. De aceea, îţi propun să citeşti cu atenţie rândurile demai jos.

Din perspectiva terapiei sistemice de familie a lui Bowen,dezvoltarea optimă a familiei este gândită să aibă loc atunci când membriifamiliei sunt relativ diferiţi, atunci când anxietatea este scăzută şi atuncicând partenerii sunt într-un bun contact emoţional cu propriile lor familii. Înmod normal, dar nu optim, oamenii reduc contactul cu părinţii şi fraţii lorpentru a evita neliniştea de-a avea de a face cu ei. Plecaţi, oamenii tind săpresupună că lasă în urmă vechile dificultăţi. Cu toate acestea, ei duc cu eiprobleme neterminate sub forma unor sensibilităţi nerezolvate, care aparoriunde merg în relaţiile intense.

Reactivitatea emoţională nerezolvată cu părinţii noştri, aşacum a descoperit Bowen, este cea mai importantă afacere neterminată din viaţanoastră. Ataşamentul emoţional dintre partenerii intimi va semăna cu cel pecare fiecare l-a avut în familia de origine astfel, cei care nu dispuneau de odiferenţiere a sinelui relativă în familiile de origine vor continua să nudispună de diferenţierea sinelui atunci când formează o nouă familie. Aceiacare rezolvă anxietatea prin distanţă şi retragere vor face acelaşi lucru încăsătoriile lor.

Cater şi McGoldrick în 1999, au descris ciclul vieţii defamilie ca pe un proces de extindere, contracţie şi realiniere a sistemului derelaţii pentru a sprijini intrarea, ieşirea şi dezvoltarea membrilor familiei.În etapa de unire a familiei prin căsătorie, sarcina primară este să realizezenoul cuplu, care nu este o uniune simplă a doi indivizi, ci o transformare adoua întregi sisteme. Mai târziu, familiile cu copii mici, trebuie să seadapteze noilor completări, să coopereze în rezolvarea sarcinilor privindcreşterea copiilor, să evite ca şi căsătoria să fie scufundată în probleme depaternitate şi să realinieze relaţiile cu familia extinsă. Tinerele mame şitinerii taţi sunt provocaţi să îndeplinească nevoile copiilor prin educaţie şicontrol. Este o etapă extrem de stresantă şi este faza ciclului cu cel mai mareprocent de divorţuri.

Adolescenţa este perioada în care copiii nu mai vor săsemene cu mama şi cu tata; ei doresc să fie ei însuşi. Aceia care insistă să-şicontroleze adolescenţii ca şi cum ei ar fi încă copii mici provoacă escaladăridureroase de revoltă, normale pentru această perioadă. În etapa de lansare şiintrare în scenă a copiilor, părinţii trebuie să lase copiii să plece şi să-şivadă de propriile lor vieţi. Părinţii trebuie, nu numai să rezolve schimbăriledin viaţa copiilor lor şi din propriile lor vieţi, ci şi schimbările înrelaţiile lor cu proprii lor părinţi care îmbătrânesc – sau nu mai vor cu niciun preţ să acţioneze niciodată că părinţi.

Începând de la stadiul de relaţie de prietenie, cuplu,căsnicie, parinţit, copii, cuibul gol şi doliul, consilierea este cea mai bunăalegere pentru obstacolele ce apar la diverse stadii de viata.

 

Hipnototerapie:

În timpul stării normale de conştiinţă, percepem mulţistimuli diferiţi şi senzaţii şi le procesăm în acelaşi timp. În hipnoză sau întransa hipnotică atenţia este concentrată doar asupra unui singur punct iarrestul mediului este mai puţin important. Aceasta se întâmplă destul de des înviaţa de zi cu zi, şi fără a face ceva “ca şi cum ai fi în transă” este unlucru obişnuit. Trăim un fel de transă în timp ce facem jogging, în timp cecitim un roman interesant, urmărim un film captivant, conducem maşina sau cândlucrăm foarte concentraţi. În context clinic aceste abilităţi privind stărilede transă spontane sunt utilizate şi încurajate pentru a facilita utilizarealor în rezolvarea problemelor mentale şi fizice.

Dacă vă amintiţi de scena din basmul lui “Harap Alb”, încare fiul mezin al împăratului merge în grajd cu o tavă de jăratec pentru a-şialege calul, ce cal a venit să se hrănească cu jăratec! Era calul cel mai slab,gloaba cea mai neputincioasă din grajd! Aşadar nu contează cum arătăm, ce spunalţii despre noi, de unde venim, în fiecare din noi poate exista calulnăzdrăvan, în fiecare din noi pot exista resurse deosebite. Dar nu uitaţi,feciorul împăratului s-a dus în grajd cu o tavă cu jăratec, nu cu una cu ovăz!Prin urmare, resursele deosebite din noi nu pot fi mobilizate prin mijloaceobişnuite, ci prin mijloace mai puţin obişnuite, de pildă, prin hipnoză.Hipnoză clinică, este caracterizată de următoarele trăsături distinctive:

- a intra şi a ieşi din transă este o acţiune totaldeliberată;

- intenţia de a face sau nu ceva nu este restricţionată înnici un fel;

- dacă persoana atinge un nivel de transă mai profound, sedezvoltă un fel de automatism prin care persoană e încurajată să acţioneze şisă descopere noi potenţialeşiposibilităţi în propria persoană;

- acestea sunt experienţe comune, fără a avea nimicspectacular – similar cu impresia pe care o persoană o are atunci când facejogging şi realizează dintr-o dată ca picioarele aleargă automat; – cândpersoana se găseşte într-o asemenea stare, depăşirea limitelor personale devineposibilă.

Hipnoza creează o legătură între limbaj şi sistemul nervos;demonstrând relaţia dintre “hartă” şi “teritoriu”. Harta nu e totuna cuteritoriul. Modelul intern al unei persoane despre lume (harta) va determinacum această persoană va percepe, răspunde şi interacţiona cu realitatea externă(teritoriul). În starea hipnotică oamenii adesea accesează părţi aleexperienţei sau personalităţii care le sunt inaccesibile în stări de conştienţăobişnuite. Hipnoza e considerată “o uşă către inconştient”, acest aspect făcânddin ea o cutie magică eliberatoare.

 

Coaching:

 

Coaching-ul este o metodă de a direcţiona, instrui şipregăti o persoană sau un grup de persoane cu scopul de a atinge obiectivelesetate sau de a deprinde anumite abilităţi. Un coach, este un antrenor personalce permite individului să atingă un nivel de performanţă care ar fi imposibilde atins muncind singur. El oferă suport pentru coachee ca să se descoperesingur, pune exact întrebările pentru răspunsurile de care are nevoie în acelmoment al dezvoltării sale.

Prin coaching oamenii învaţă cum să înveţe din greşeli şiapoi să nu le mai repete niciodată, învaţă din trecut şi trăiesc în viitor.Lumea de astăzi a devenit foarte competitivă şi fiecare dintre noi ne luptăm zişi noapte să ne atingem atât scopurile personale, cât şi profesionale. Trebuiesă ne amintim în permanenţă că dacă nu suntem capabili să ţinem pasul cu progresullumii din jur în curând am putea fi lăsaţi mult în urmă.

Pentru a obţine întotdeauna ceea ce ne dorim în cel maiscurt timp şi efort posibil şi fără a greşi, un foarte bun aliat poate fi uncoach care să te îndrume şi să te sprijine în permanenţă. Acesta te poate ajutasă îţi schimbi viaţa şi să te facă să înveţi cum să trăieşti pozitiv şi săobţii lucrurile de care ai nevoie. Coaching-ul îţi va schimba viaţa completajutându-te să îţi defineşti dorinţele şi obiectivele, învăţându-te de asemeneatehnici şi metode prin care poţi să obţii toate aceste lucruri.

Tehnicile învăţate în timpul şedinţelor de coaching te vorface să îţi dai seama de adevăratele scopuri şi valori pentru tine, precum şimodul în care poţi să obţii succesul dorit. Rezultatele pozitive se vor vedeaatât în viaţa profesională cât şi cea personală. Coachingul este cea mai bunăsoluţie atunci când vrei să avansezi în carieră, să îţi dezvolţi propriacompanie sau doar să menţii relaţiile cu prietenii tăi. Nu contează ce îţidoreşti deoarece posibilităţile sunt multiple. Procesul de coaching durează 3luni şi poate avea între 3 şi 6 întâlniri, în funcţie de coach şi de coachee şide importanţa pe care aceştia o acorda procesului.